Portret radiofonic Mălina Constantin

Vineri – 1 iunie 2012 ora 20:00 - Claudia Minela şi Vasile Dumitru vă invită să ascultaţi şi să participaţi la emisiunea ,,Etc.’’, o emisiune în care poezia şi muzica vibrează odată cu sufletele sensibile. În această seară o vom avea ca invitată pe Mălina Constantin, poet, realizator al unor emisiuni de muzică şi poezie la radio ,,blue green’’ , admin pe site-ul literar ,,Tărâmul poeziei’’, (http://taramul.ning.com/profile/RomitaMalinaConstantin) membru activ al cenaclurilor - ,,Pariu pe Prietenie ‘’ şi ,,Fractali’’. Poeziile sale pot fi citite pe site-urile cu profil literar: ,,Cronopedia’’,,Cleopatra, casa gândului’’,,Bocancul literar’’,,Confluenţe lirice’’ etc. Vizitaţi blogul radioromatthy, acolo veţi descoperi creaţii deosebite pe care le puteţi comenta în emisiunile de profil. Vă dorim audiţie plăcută la radioromatthy, muzica sufletului tău! La mulţi ani tuturor copiilor, indiferent de vârstă! E bine să păstrăm copilul din noi? Vom discuta această temă la ora 20:00. Aşteptăm părerile şi dedicaţiile voastre la radioromatthy. *** Nu am ales întâmplător invitata din această seară, Mălina este printre puţinii oameni care mai păstrează aerul inocenţei, al copilului de altă dată care încă mai crede în bunătatea oamenillor. Am cunoscut-o pe Mălina Constantin la o şedinţă a unui cenaclu literar. Asculta liniştită creaţiile celor prezenţi, timidă, modestă, nu se aştepta ca cineva să o bage în seamă. N-a fost aşa, i-a venit rândul, trebuia să lectureze din creaţiile proprii. S-a fâstâcit, s-a înroşit (de atunci îi spun căpşunică) iar în cele din urmă şi-a luat inima-n dinţi şi a dat citire câtorva poezii. Mărturisesc, acel moment liric mi-a plăcut cel mai mult, am rezonat cu fiecare poezie în parte, pentru că versurile Mălinei au o inocenţă înţeleaptă, cititorul are senzaţia că se află într-o lume a copiilor mari care continuă să trăiască visând, însuşindu-şi rolul protagoniştilor din basm, tărâmul fermecat unde binele învinge răul, oamenii sunt buni, un tărâm al păcii unde nu există războaie, oameni urâţi, o lumea eternă, necunoscută bătrâneţii şi morţii, doar împărăţiei curcubeului, a iubirii, veseliei, zâmbetelor . Jovialitatea şi sinceritatea din poezia Mălinei m-au cucerit. Cine eşti tu, Mălina Constantin? ,,Nu sunt o femeie cu picioarele pe pământ. Și ce dacă! Cerul meu e reglabil și pot să îl aduc aproape sau pot să mă înalț nopți întregi după el. De fapt, din gleznele mele, zeii și-au făcut papirus unde și-au scris poemele, rochița mea are cea mai lungă trenă pictată cu vise și dacă stau să mă gândesc bine sunt departe de a ști să merg ; Am aripi de lumină ... Sunt doar o creatură obsedată de strălucirea grăuntelui de aur din interiorul nepătruns de alții... Câteodată stau și mă gândesc [doar câteodată] dacă mi-ar plăcea să mă dezgroape cineva prin cine știe ce biblioteci virtuale și să spună ,,Wau! Pe vremea aia încă se mai purta inima în palme și se arăta fiecărui trecător; uite ce inimă am eu! și moda asta se numea Poezie...apoi să nu am de lucru și să încep ai scormoni straturile până aș găsi drumul sângelui... iubesc viața! Nu sunt o femeie cu picioarele pe pământ! Am urechile agățate de gândurile lor. Sunt făcută să înțeleg realități multiple și am abonament pe ruta Iad-Rai și invers...Absolut niciodată stațiile nu sunt aceleași iar drumul nu are aceeași lungime ; de aceea uneori mă izbesc la cap de văd stele verzi . Și ce dacă! Important este că știu să zbor! Și dacă vreau cu adevărat chiar știu cine sunt!'' Iată câteva dintre versurile invitatei noastre din această seară: ***călăuză*** se născuse bătrână știa doar să înșire petale de margarete pe o sfoară fără sfârșit suporta căldura cu îndârjire credea că vin zorile curând câteodată se prăbușea în mocirlă până sfâșia toate amintirile a trecut pe lângă un felinar era pe jumătate femeie pe jumătate sârmă ghimpată privea un înger în ochi *** comparaţii*** intră în vise de câte ori mâinile apasă pe un geam înghețat găsește-mi urma unui deget cum un pui de cangur își caută marsupiu și cuibărește-mă ca pe un mănunchi de cer ....ca pe tine însuți în crucea pieptului ai să vezi cât suntem de frumoși ca o duminică în care au înflorit gutuii ca o cină în doi în care țipătul dragostei cântă pe acoperiș zorii ai să știi că bulgărele de foc este doar un tic-tac într-un arc de țărână ***arlechinul*** în afara nopților când dorm visez până la sufocare până nu mai știu culorile și hainele rămân mari pe tatuaje când mi-e prea cald stau cu mâinile întinse pe orizont de parcă aștept să-mi lungesc trupul în prelungirea soarelui până ard ultima cortină în spatele căreia dansez sunt arlechinul care nu poate râde niciodată *** distanţe *** am crescut ca o copilă printre fustele nopții aproape translucidă aproape înfometată de macarale ce țin stelele la distanță parcă nimeni nu mai vede vinul îmbibat în pâine niciodată îmbrăcată pe deplin tremur în fiecare primăvară și îmi usuc sângele îndelung la lumina unui far singurul ghid care mă salvează de trupul prin care umblă târâtoare când mi-e teamă cânt neînțeleasă ...în patul meu se topesc nămeți și dorm pe un câmp cu flori http://94.176.96.14:1562/ pariu pe poezie bună seara dragi ascultatori *** ultimele retușuri*** când treci printr-o femeie nu lăsa spații libere acolo s-ar putea dizolva moartea ea e un copil atins de noaptea sânzâienelor la fiecare briză parfumată a vieții când atingi umezeala din șoaptele ei răspândește-te în fiecare celulă care a cunoscut dragostea acolo ochii sunt desculți și calzi ca întâiul loc unde ai crescut când îi descui secretele croiește rochia de mireasă din firul unei insule coase-o de capătul inimii ...și nu uita când umbli printr-o femeie iubește *** ploi *** când te alung din ploile mele toate absentele prind gust de nopți trecute prin magmă pentru că nu îmi este îngăduit să te beau omor stelele cu fiecare țipat care mă inundă și ce dacă plouă pasul meu înaintea lor înverzește un continent *** Stropi *** sărută-mă acolo unde răsăritul îmi atinge zvâcnirea sângelui dansează-mi pielea în jurul buzelor cât suntem încă un punct care curge fecund adună-mă din tine si umple-mi ploile care curg din serpentinele iubirii prăvăleste-mă ca o spumă peste pieptul tău până când se dilată mugurii unei noi stele plămădită în doi atinge-mă acolo unde noaptea se coc visele şi când mă nasc femeie ...cântă între două secunde suntem doi stropi telelei ***salt*** Tu nu vezi? suntem copii ai luminii doar atingem frunzele doar sărutăm cuvintele și se face Duminică hai să ne ascundem în ulcică cât se crapă tăcerea apoi să ne prelingem pe rouă să ne ținem în brațe ca două semințe ce ies din coajă și până atunci să scriem despre dragoste dar înainte de toate pescuiește visele usucă-le în cămașă ca să le crească ochi apoi toarce bucle și invită-mă să urc tu nu vezi? în jur cerne Dumnezeu