Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti,
ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.
(M.Preda)
APASA AICI SI ASCULTA RADIO ROMATTHY - MUZICA SUFLETULUI TAU
ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.
(M.Preda)
APASA AICI SI ASCULTA RADIO ROMATTHY - MUZICA SUFLETULUI TAU
vineri, 1 iunie 2012
Portret radiofonic Mălina Constantin
Vineri – 1 iunie 2012 ora 20:00 - Claudia Minela şi Vasile Dumitru vă invită să ascultaţi şi să participaţi la emisiunea ,,Etc.’’, o emisiune în care poezia şi muzica vibrează odată cu sufletele sensibile. În această seară o vom avea ca invitată pe Mălina Constantin, poet, realizator al unor emisiuni de muzică şi poezie la radio ,,blue green’’ , admin pe site-ul literar ,,Tărâmul poeziei’’, (http://taramul.ning.com/profile/RomitaMalinaConstantin) membru activ al cenaclurilor - ,,Pariu pe Prietenie ‘’ şi ,,Fractali’’. Poeziile sale pot fi citite pe site-urile cu profil literar: ,,Cronopedia’’,,Cleopatra, casa gândului’’,,Bocancul literar’’,,Confluenţe lirice’’ etc. Vizitaţi blogul radioromatthy, acolo veţi descoperi creaţii deosebite pe care le puteţi comenta în emisiunile de profil. Vă dorim audiţie plăcută la radioromatthy, muzica sufletului tău!
La mulţi ani tuturor copiilor, indiferent de vârstă!
E bine să păstrăm copilul din noi? Vom discuta această temă la ora 20:00. Aşteptăm părerile şi dedicaţiile voastre la radioromatthy.
***
Nu am ales întâmplător invitata din această seară, Mălina este printre puţinii oameni care mai păstrează aerul inocenţei, al copilului de altă dată care încă mai crede în bunătatea oamenillor. Am cunoscut-o pe Mălina Constantin la o şedinţă a unui cenaclu literar. Asculta liniştită creaţiile celor prezenţi, timidă, modestă, nu se aştepta ca cineva să o bage în seamă. N-a fost aşa, i-a venit rândul, trebuia să lectureze din creaţiile proprii. S-a fâstâcit, s-a înroşit (de atunci îi spun căpşunică) iar în cele din urmă şi-a luat inima-n dinţi şi a dat citire câtorva poezii. Mărturisesc, acel moment liric mi-a plăcut cel mai mult, am rezonat cu fiecare poezie în parte, pentru că versurile Mălinei au o inocenţă înţeleaptă, cititorul are senzaţia că se află într-o lume a copiilor mari care continuă să trăiască visând, însuşindu-şi rolul protagoniştilor din basm, tărâmul fermecat unde binele învinge răul, oamenii sunt buni, un tărâm al păcii unde nu există războaie, oameni urâţi, o lumea eternă, necunoscută bătrâneţii şi morţii, doar împărăţiei curcubeului, a iubirii, veseliei, zâmbetelor . Jovialitatea şi sinceritatea din poezia Mălinei m-au cucerit.
Cine eşti tu, Mălina Constantin?
,,Nu sunt o femeie cu picioarele pe pământ. Și ce dacă! Cerul meu e reglabil și pot să îl aduc aproape sau pot să mă înalț nopți întregi după el. De fapt, din gleznele mele, zeii și-au făcut papirus unde și-au scris poemele, rochița mea are cea mai lungă trenă pictată cu vise și dacă stau să mă gândesc bine sunt departe de a ști să merg ; Am aripi de lumină ...
Sunt doar o creatură obsedată de strălucirea grăuntelui de aur din interiorul nepătruns de alții...
Câteodată stau și mă gândesc [doar câteodată] dacă mi-ar plăcea să mă dezgroape cineva prin cine știe ce biblioteci virtuale și să spună ,,Wau! Pe vremea aia încă se mai purta inima în palme și se arăta fiecărui trecător; uite ce inimă am eu! și moda asta se numea Poezie...apoi să nu am de lucru și să încep ai scormoni straturile până aș găsi drumul sângelui... iubesc viața!
Nu sunt o femeie cu picioarele pe pământ! Am urechile agățate de gândurile lor. Sunt făcută să înțeleg realități multiple și am abonament pe ruta Iad-Rai și invers...Absolut niciodată stațiile nu sunt aceleași iar drumul nu are aceeași lungime ; de aceea uneori mă izbesc la cap de văd stele verzi .
Și ce dacă! Important este că știu să zbor! Și dacă vreau cu adevărat chiar știu cine sunt!''
Iată câteva dintre versurile invitatei noastre din această seară:
***călăuză***
se născuse bătrână
știa doar să înșire petale de margarete
pe o sfoară fără sfârșit
suporta căldura cu îndârjire
credea că vin zorile curând
câteodată se prăbușea în mocirlă
până sfâșia toate amintirile
a trecut pe lângă un felinar
era pe jumătate femeie
pe jumătate sârmă ghimpată
privea un înger în ochi
*** comparaţii***
intră în vise de câte ori mâinile apasă pe un geam înghețat
găsește-mi urma unui deget
cum un pui de cangur își caută marsupiu
și cuibărește-mă ca pe un mănunchi de cer
....ca pe tine însuți
în crucea pieptului
ai să vezi
cât suntem de frumoși
ca o duminică în care au înflorit gutuii
ca o cină în doi în care țipătul dragostei
cântă pe acoperiș zorii
ai să știi
că bulgărele de foc
este doar un tic-tac
într-un arc de țărână
***arlechinul***
în afara nopților când dorm
visez până la sufocare
până nu mai știu culorile
și hainele rămân mari pe tatuaje
când mi-e prea cald
stau cu mâinile întinse pe orizont
de parcă aștept să-mi lungesc trupul
în prelungirea soarelui
până ard ultima cortină
în spatele căreia dansez
sunt arlechinul care nu poate râde niciodată
*** distanţe ***
am crescut ca o copilă printre fustele nopții
aproape translucidă
aproape înfometată de macarale ce țin stelele la distanță
parcă nimeni nu mai vede vinul îmbibat în pâine
niciodată îmbrăcată pe deplin
tremur în fiecare primăvară
și îmi usuc sângele îndelung la lumina unui far
singurul ghid care mă salvează
de trupul prin care umblă târâtoare
când mi-e teamă
cânt
neînțeleasă
...în patul meu se topesc nămeți
și dorm pe un câmp cu flori
http://94.176.96.14:1562/
pariu pe poezie
bună seara dragi ascultatori
*** ultimele retușuri***
când treci printr-o femeie
nu lăsa spații libere
acolo s-ar putea dizolva moartea
ea e un copil atins de noaptea sânzâienelor
la fiecare briză parfumată a vieții
când atingi umezeala din șoaptele ei
răspândește-te în fiecare celulă care a cunoscut dragostea
acolo ochii sunt desculți și calzi
ca întâiul loc unde ai crescut
când îi descui secretele
croiește rochia de mireasă
din firul unei insule
coase-o de capătul inimii
...și nu uita
când umbli printr-o femeie
iubește
*** ploi ***
când te alung din ploile mele
toate absentele prind gust de nopți trecute prin magmă
pentru că nu îmi este îngăduit să te beau
omor stelele cu fiecare țipat care mă inundă
și ce dacă plouă
pasul meu înaintea lor înverzește un continent
*** Stropi ***
sărută-mă acolo unde răsăritul îmi atinge zvâcnirea sângelui
dansează-mi pielea în jurul buzelor
cât suntem încă un punct care curge fecund
adună-mă din tine
si umple-mi ploile care curg din serpentinele iubirii
prăvăleste-mă ca o spumă peste pieptul tău
până când se dilată mugurii unei noi stele
plămădită în doi
atinge-mă acolo unde noaptea se coc visele
şi când mă nasc femeie
...cântă
între două secunde suntem doi stropi telelei
***salt***
Tu nu vezi?
suntem copii ai luminii
doar atingem frunzele
doar sărutăm cuvintele
și se face Duminică
hai să ne ascundem în ulcică
cât se crapă tăcerea
apoi să ne prelingem pe rouă
să ne ținem în brațe
ca două semințe ce ies din coajă
și până atunci să scriem despre dragoste
dar înainte de toate pescuiește visele
usucă-le în cămașă ca să le crească ochi
apoi toarce bucle și invită-mă să urc
tu nu vezi?
în jur cerne Dumnezeu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu